Zâmbește

La zâmbetul tău, universu-i la fel,
Luminându-ți calea urcată cu greu.
Dar dacă plângi în tăcere, strada-i pustie,
Singurătatea devine o rece făclie.
Zâmbește și va zâmbi o lume întreagă; plânge și vei vedea singurătatea de pe stradă.
Zâmbește și va zâmbi o lume întreagă; plânge și vei vedea singurătatea de pe stradă.
Între pereții ce tac și nu pot să vorbească,
Durerea nu are pe cine să găsească.
Nimeni nu vine să-ți poarte din greu; calea e singură din drumul tău.
Dar tocmai în umbră, când totul tace,
Se coace încet schimbarea în pace.
Nu-i o pedeapsă,
E doar un mister: cum se naște o stea nouă pe cer.